Copilăria ieri, copilăria azi!

de 16 decembrie 2014Diverse

Copilăria reprezintă pentru oricine un tărâm de poveste. Nimeni nu ştie când începe şi când se termină. Ştim doar că ne trezim într-o bună zi oameni mari şi ne tot amintim apoi ce frumos era şi cât de fericiţi eram în acel rai care nu se mai întoarce. Însă, copilăria nu e chiar la fel pentru toată lumea. De pildă, ceea ce ne povestesc părinţii nu seamănă deloc cu ceea ce am trăit sau încă trăim unii dintre noi. Ne spun poveşti despre jocurile preferate ale copilăriei lor, despre raţele şi vânătorii, pac-pac, ascunsa. Ne mărturisesc cum pierdeau timpul în faţa blocului cu şotronul ori cum mergeau la furat de cireşe sau căpşune. Şi par fericiţi, deşi nu auzi de la ei de playstation, jocuri video sau reţele de socializare. Pentru ei copilăria e sinonimă cu jocul, visul, libertatea, creativitatea. Copilăria noastră, a aşa zisei generaţii de după Revoluţie, înseamnă tehnologie, reţele de socializare, club. Totul e diferit, de la jucării, dulciurile pe care le savuram şi până la haine.

Pentru părinţii mei jucăriile erau simple, de cele mai multe ori din cârpe sau lemn. Păpuşile erau făcute cu multă grijă din hainele care rămâneau mici, iar în loc de ochi, nas şi gură, bunicul cosea câţiva nasturi. Cu pământ şi apă prepara prăjituri delicoase, iar un simplu elastic garanta distracţia pentru toţi copiii din faţa blocului.

Nici desenele nu au scăpat de ochiul ager al tehnologiei. Celebrele Sailor Moon, Pikachu sau Marcelino erau singurele care îi încântau pe părinţii mei. Acum sunt sute de mii de desene. Băieţii sunt cuceriţi de animaţiile axate pe violenţă, pe lupte aprige între protagonişti. Asta în timp ce fetele se uită la desene care te învaţă cât de sclipitor să te îmbraci, cu ce maşină să mergi la întâlnire şi cum eşti preferata găştii dacă ai cea mai luxoasă casă.

Şi îmbrăcămintea este complet diferită între generaţia părinţilor şi cea a noastră. Părinţii ne povestesc cum ei au avut prima pereche de blugi aproape de majorat, în timp ce noi am fost îmbrăcaţi cu ei încă de la primele luni. Pentru noi, pare aproape de necrezut cum primeau haine noi doar de sărbători şi zile de naştere. În schimb, noi avem şifonierul doldora de haine şi întotdeauna ne plângem că nu avem cu ce ne îmbrăca. De accesorii nici nu se pune problema. Ceasuri, bijuterii scumpe. Nici vorbă. Perechea de cercei primită de la naşa de botez au fost singurele accesorii ale mamei până când a primit primul salariu.

Diferenţe sunt şi la capitolul dulciuri. Mama îmi povesteşte de gumele turbo, de portocalele primite doar de Crăciun. De ciocolata luată pe sub mână, de cum păstra ambalajul între cărţi. Toate sunt istorie pentru generaţia noastră. Primim ce vrem, când vrem, iar pentru toate astea aproape că nu depunem niciun pic de efort.

Pe lângă toate aceste diferenţe, sunt şi lucruri de care părinţii noştri nici măcar nu au auzit. De exemplu calculator, tabletă sau telefon inteligent. Iar lista ar putea continua la nesfârşit….

Lasa un comentariu