Din dorința de a avea din ce în ce mai multe lucruri materiale, oamenii au tendința de a se gândi doar la propria persoană, fără a ține cont și de dorințele celor din jur. Astfel, ei devin egoiști, acționând spre câștigul personal și ignorând efectele faptelor lor.

Programul foarte încărcat, stresul și activitățile zilnice foarte încărcate ne determină să devenim indiferenți, agitați și să ne gândim cum să avem un trai din care să nu ne lipsească nimic. Banii au început să controleze viața indivizilor, devenind un scop, nu doar un mijloc. Persoanele egoiste stau de multe ori singure și, în egocentrismul lor, se așteaptă ca cei pe care i-au călcat în picioare să le ofere respect. Fiecare om dorește iubire, înțelegere, respect, dar cei egoiști se simt neîndreptățiți dacă nu li se acordă mereu dreptate, se izolează, neînțelegând că bucuria sufletească vine din ajutorul pe care îl oferim semenilor noștri.

Știind cât de mult muncesc și cât de greu obțin ce au, oamenii refuză să împartă și nu se gândesc că unii oameni nu au tot ce își doresc pentru că nu pot munci din cauza problemelor de sănătate de care suferă. Egoismul tulbură relațiile sociale, obligă la o permanentă defensivă față de ceilalți și oferă doar o aparentă fericire, deoarece, în esență, nefericirea altora și indiferența nu creează o stare reală de fericire.

Ceea ce trebuie oamenii să înțeleagă este că iubirea pentru propria persoană și dorința de a avea lucruri materiale nu împiedică oferirea către alte persoane a ceea ce ei dețin, indiferent dacă este un  simplu zâmbet sau un simplu salut. Modul în care noi dorim să fim tratați trebuie să se reflecte în modul în care noi îi tratăm pe ceilalți.