Gândirea de tipul „Un rău necesar”

Lecturarea basmului „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă, şi diferitele experienţe de viaţă trăite până acum, m-au adus la concluzia că importanţa şi valoarea unei probleme întâmpinate sunt date de modul în care alegem să o privim.

Astfel, dacă atunci când luăm o notă mică vom spune că pământul s-a sfârşit, iar viaţa noastră este terminată, vom intra în depresie, starea predominantă de spirit fiind una de tristeţe.

În schimb, privind totul ca pe ceva minor în comparaţie cu greutăţile şi nenorocirile întâmplate în lume, ne vom diminua oful, iar dispoziţia va fi una bună.

Revenind la sintagma din titlu, vă prezint un mod de gândire care vă va scuti de probleme inutile, scenarii apocaliptice şi depresii.

Adolescenţii şi tinerii trebuie să inţeleaga că orice întâmplare, dificultate întâmpinată care la început li se poate părea o catastrofă este, de fapt, o lecţie deghizată într-o altă formă. Este necesar să gândeşti aşa pentru a extrage o învăţătură din respectiva problemă şi a evita repetarea ei.

Dacă vom porni de la ideea că suntem ghinionişti sau că lumea e împotriva noastră, că ne vrea răul, mintea va lua de bune aceste gânduri, iar în final chiar aşa vor deveni. Aşa cum a spus Buddha „Suntem ceea ce gândim”.

Luaţi exemplul eroului Harap-Alb, care, pentru a deveni împărat, a trecut printr-o serie  de provocări imposibile. El nu s-a lăsat niciodată bătut, a extras lecţia potrivită din fiecare provocare, iar în final s-a transformat din novice în iniţiat.

Fară dificultăţi şi provocări nu putem atinge stadiul suprem în viaţă, ele sunt treptele pe care trebuie să le urcăm pentru a ne maturiza şi a deveni mai buni.

Dacă exemplul din basmul românesc nu vi se pare inspiraţional, internetul e plin de poveşti ale oamenilor care cu încredere şi optimism au învins boli, dizabilităţi şi dificultăţi financiare, iar acum duc o viaţă aproape perfectă.

Nu fugiţi de probleme, ci înfruntaţi-le cu atitudinea şi gândirea potrivită.

Leave a Reply