Antonio este elev la Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza” din București. Este clasa a IX-a și este foarte pasionat de actorie. ­Avea 10 ani când a văzut primul lui spectacol de teatru și în seara aceea și-a dat seamă că asta vrea să facă!

Antonio a mărturisit că pe scenă se simte cel mai liber, simte că lumea e a lui și nimeni nu îi poate strica acel moment. A avut și accidente pe scenă, a avut ca spectatori și persoane care cândva, care l-au rănit, însă asta nu l-a împiedicat niciodată, devenind chiar mai puternic.

 

Reporter: Cum a fost prima întâlnire cu teatrul?

Antonio: Niciodată nu mi-am dorit să fiu pe scenă! Teatrul m-a ajutat să mă redescopăr. Prima data s-a întâmplat datorită Taniei Popa, la un spectacol al ei în care a fost minuntă, am plâns încontinuu.

Reporter: Joci pe scena Teatrului Național. Ce simți înainte de un spectacol?

Antonio: Ideea e că mă pregătesc din timp pentru un spectacol, cu câteva zile înainte! Am grijă ce mănânc, fac anumite rugăciuni și mă împac cu mine.

Reporter: Cum este să lucrezi cu actori consacrați ? Cred că primești o lecție de teatru și de viață la fiecare repetiție.

Antonio: Este destul de greu să te supui cerințelor fiecăruia. Ca în viața de zi cu zi, oamenii au propriile lor principii. M-am obișnuit când trebuie să joc în „Vizita Bătrânei Doamne” să o văd pe doamnă Maia Morgenstern pe scenă și să mă minunez de genialitatea ei!

Reporter: Actorii vorbesc despre „o stare” în care trebuie să intre înainte de un spectacol. Și ție ți se întâmplă același lucru? Dacă da, cum ajungi să te transpui în pielea unui personaj, să uiți de problemele cotidiene și de emoții?

Antonio: Este foarte solicitant fiecare spectacol! Așa că trebuie să îmi fac rugăciunile înainte să cobor din cabina la scenă. De-asta încerc să ajung la teatru la timp. Dacă mă prinde ora 18:30 la liceu și la 20:00 am spectacol, deja intru în panică. Sun, anunț că întârzii și nu mă liniștesc până nu sunt în culise. E o stare aparte. Iubesc mirosul scenei din Sala Atelier. Acolo am jucat prima dată! E un loc sacru pentru mine.

Reporter: Pe lângă teatru, mergi și la școală. Cum îmbini această pasiune cu liceul? Ai timp și pentru lecții?

Antonio: Am timp. Îmi planific repetițiile în așa fel încât să am lecțiile pregătite pentru școală. Cred că trebuie să existe un echilibru între orice lucru.

Reporter: Mai ai și alte pasiuni? Îți mai rămâne timp și pentru alte activități?

Antonio: Ador design-ul vestimentar. Îmi place la nebunie să fac tipare, să croiesc. Într-o zi vreau să îmi deschid un atelier de croitorie!

Reporter: Îți dorești să transformi actoria într-o meserie? Sau te gândești să îți găsești un job în alt domeniu? Dacă da, care ar fi acela?

Antonio: Aș vrea să lucrez în domeniul științelor exacte. Poate într-o farmacie. Din păcate, sistemul de teatru din România este șubred.

Reporter: Cum îți imaginezi că va fi viața ta peste 10 ani?

Antonio: Peste 10 ani mă văd locuind cu prietenul meu cel mai bun într-o casă amenajată așa cum îmi place mie și angajat într-un teatru sau oriune altundeva.