Pictura, o piesă de puzzle

Daniel Trăistaru este elev al Liceului de Arte Plastice „Dimitrie Paciurea”, din Capitală. La doar 19 ani, reușește să se remarce prin talentul și creativitatea de care dă dovadă zi de zi. Iubește pictura și spune că cel mai mult îi plac portretele pentru că ele întotdeauna ascund o poveste. De asemenea, Daniel crede că talentul e important în artele plastice, însă munca și perseverența sunt cheia succesului.

Reporter: Când și cum ai descoperit că îți place și că ești talentat la pictură?

Daniel Trăistaru: De mic am avut o înclinație spre această latură artistică și creatoare. Aveam tot timpul tendința de a decupa, să creez figurine din hârtie, încercam să fac origami, însă nu reușeam. Din punct de vedere al talentului nu pot spune că e vorba de „talent” la mijloc, ci mai mult muncă.

Reporter: Cine a descoperit acest talent și care au fost pașii pe care i-ai parcurs imediat după? Crezi că e important ca un artist, indiferent de arta pe care o practică, să aibă susținerea cuiva?

Daniel Trăistaru: Acest lucru s-a întâmplat la grădiniță, printr-un proiect coordonat de doamna educatoare, tema fiind „Familia”. M-am desenat pe mine alături de fratele meu, tata și mama. Aceste lucrări au fost expuse, părinții fiind invitați, moment în care am fost remarcat și încurajat să mă dedic mai mult acestui lucru. A fost o creștere continuă. În fiecare zi îmi făceam un plan, în sensul că îmi propuneam să lucrez o oră, să colorez, să modelez și, de la an la an, progresul s-a remarcat. Consider că artistul este susținut de oameni, de societate pentru că el la rândul lui dă ceva înapoi societății și asta este o susținere completă, atât din punct de vedere moral, cât și financiar. Un artist trebuie să fie omul care dăruiește și călăuzește societatea spre cultură și spre frumos.

Reporter: Ce îți place cel mai mult să pictezi?

Daniel Trăistaru: Cel mai mult îmi place să pictez portrete. Pot surprinde latura mai profundă și complexă a chipului pentru că, în sine, atunci când îl privești este doar un simplu portret cu gură, ochi, nas…dar în spatele acestor lucruri se află o poveste. Astfel, cu fiecare portret studiat și realizat, ascult povestea pe care ochii mi-o transmit mie.

Reporter: Există un pictor care te inspiră? Dacă da, cine este și de ce.

Daniel Trăistaru: Din punctul meu de vedere, sunt foarte mulți pictori pe care i-am studiat și despre care am citit și am descoperit foarte multe secrete. Într-un fel sau altul, modalitatea prin care ei lucrau se poate regăsi transpus în picturile mele. Nu pot alege unul anume pentru că există diversitate și fiecare vine cu ceva nou și special pentru fiecare perioadă.

Reporter: Câte lucrări ai realizat până în prezent? Ai organizat o expoziție a acestora sau dorești să faci un vernisaj?

Daniel Trăistaru: Sincer, nu mi-am numărat lucrările realizate până în prezent, sunt multe, nu doar personal cât și reproduceri după alte opere de artă. Din păcate, nu am apucat să organizez o expoziție personală deoarece implică mai mulți factori. Îmi doresc pe viitor să organizez, chiar să îmi deschid o galerie de artă și să sprijin tinerele talente.

Reporter: Cum îmbini școala cu această pasiune? Ce efect are asupra ta pictura?

Daniel Trăistaru: Din acest punct de vedere, școala mă ajută extrem de mult pentru că, fiind la un liceu de arte plastice, avem trei zile pe săptămâna ateliere de creație, ceea ce îmi oferă șansa să mă dezvolt, să îmi propun mai multe pe viitor. Arta, în general, face parte din viață mea. Mă dedic jumătate din timp ei și o fac cu mare drag și cu multă plăcere. Pictura, în schimb, este exact ca o piesă dintr-un puzzle. Îmi aduce culoare în viață și mă ajută să înțeleg totul mai bine, să mă exprim liber și să am un simț creativ mult mai puternic.

Reporter: În afară de această pasiune, ce îți place să faci? Ai și alte hobby-uri?

Daniel Trăistaru: Pe al doilea plan pot spune că îmi place să mă implic în anumite acțiuni de caritate. În acest an, în preajma sărbătorilor pascale, împreună cu fratele meu și grupa lui de cercetași, am fost la un centru de plasament pentru copii din Pantelimon, unde am donat planșete, creioane, culori și alte materiale pentru cei care vor să creeze și să se dedice unui domeniu ce îi va dezvolta foarte mult, atât sufletește, cât și cultural. Un alt hobby de-al meu este cititul, dar problema este că nu reușesc să citesc cât îmi doresc.

Reporter: Cum îți imaginezi că va fi viața ta în 2028? Ce vei face peste 10 ani? Vei trăi din pictură sau crezi că va rămâne doar o pasiune, iar job-ul tău va fi din cu totul alt domeniu?

Daniel Trăistaru: Nu știu, chiar nu m-am gândit la asta. Viitorul este nesigur, din perspectiva mea, trecutul este o lecție din care poți învață. Acțiunile care se petrec acum, în acest moment sunt cele care pot modifica mai mult sau mai puțin viitorul.