Adolescenţa: Între „salvaţi de clopoţel” şi mirajul maturității

By 9 June 2016Ştiri

Adolescenţa: Între „salvaţi de clopoţel” şi mirajul maturității

Articol de Flavius Florin Frunzulica, Liceul Teoretic „Eugen Lovinescu”


Anii de liceu sunt considerați de cei mai mulți adulți drept “cei mai frumoși ani din viață”, așa că ar trebui prețuiți, pentru că reprezintă etapa precedentă maturității, ca un pod de trecere dintre copilărie și viața de adult, cu toate responsabilitățile pe care le presupune aceasta. Cea mai ușoară și frumoasă parte a vieții se află chiar în fața ochilor tăi și riști să treacă pe lângă tine fără să te bucuri de ea.
În cei patru ani, liceul devine locul unde mai degrabă mergi să te distrezi cu colegii, decât să înveți. Fără să îți dai seama, în acești ani se întâmplă mai multe decât te așteptai ca boboc. Atunci trăiești prima iubire, prima dezamăgire în dragoste, pui porecle profesorilor și colegilor, primești note proaste, dar nu mai faci o tragedie din acest lucru ca în școala generală și, treptat, te obișnuiești cu plecatul de la ore, urmând principiul oricărui licean: „Decât un 2, mai bine o absență”. Încetul cu încetul, însă, te maturizezi și îți formezi personalitatea, începi să faci față presiunii unui examen, îți dezvolți orizontul de cunoaștere și capacitatea de a comunica ușor și eficient cu cei din jur.
Liceul oferă locul și timpul potrivit pentru a-ți contura drumul în viață și a-ți face planuri de perspectiva. Deși aceste obiective pe care îți dorești să le atingi vor suferi zeci de modificări, cu siguranță când va suna pentru ultima dată clopoțelul, vei ieși din curtea liceului și vei ști pas cu pas ce drum ai de parcurs.
Anii de liceu sunt perioada în care trăiești multe eșecuri – sentimentale sau nu – dar care sunt urmate mereu de redescoperirea de sine. Dacă ești licean, sigur cunoști sentimentul acela în care ai chef doar de party-uri, iar părinții îti repeta la nesfârșit că nu mai ești copilul pe care îl știau ei și au dreptate! Nu mai ești! Ești un adult în devenire și e perfect normal să treci prin această criză de identitate. Nu știi ce vrei, nu știi cine ești, nu știi cine îți sunt prietenii adevărați, nu cunoști iubirea și nu întelegi de ce suferi, consideri că nimeni nu te înțelege, dar toate acestea au un sfârșit, care deseori coincide cu vârsta majoratului.
Înainte de a păși în aceasta perioadă a vieții, vezi liceul ca pe o poartă de evadare de reguli stricte. Cand ajungi să trăiești acești ani de liceu, aștepți cu nerăbdare să termini și să intri in rândul celor adulți, fără să realizezi câte resonsabilități implică viața de adult. După ce absolvi liceul, realizezi că acolo ai legat prietenii pe viață, că poate acolo ai cunoscut cea mai sinceră iubire și că în acest loc te-ai găsit pe tine, adevăratul „TU”, care acum este pregătit să își urmeze calea către succes.
În urma anilor de liceu rămân zeci de diplome, milioane de amintiri plăcute sau mai puțin, un geamantan plin cu informații și un carnet ce conține o gamă largă de note începând cu 1 și sfârșind cu 10.
Patru ani de liceu se scurg foarte repede, iar societatea așteaptă niște indivizi pregătiți să facă față responsabilităților, nu niște tineri puși pe distracție sancționați cu un punct scazut la purtare.

 

Leave a Reply