Consecințele umilirii în școli

Odată cu vârsta, copiii încep să comunice mai mult cu cei din jur sau să se izoleze de ceea ce îi înconjoară. Încă de când merg la grădiniță își pun porecle sau încearcă să-și stabilească foarte tranșant locul în cadrul grupului din care fac parte. Atunci când nu sunt supravegheați pot acționa în moduri care le transmite un sentiment de înjosire și marginalizare altora, chiar dacă spun sau fac ceva doar pentru a se amuza. Dar alteori recurg la hărțuire, amenințări și deposedări de anumite bunuri. Toate aceste lucruri au o influență covârșitoare asupra copiilor și modului în care aceștia vor reacționa în diverse situații în viitor.

În ultimii ani, umilințele fizice sau emoționale pe care le suferă elevii în școli au ajuns să ia amploare și să fie cunoscute drept fenomenul bullying. Copiii care sunt umiliți în mod repetat ajung să adopte același tip de comportament, insultându-i pe cei lipsiți de resurse sau pe care îi percep ca fiind timizi. La polul opus se află cei care au curajul de a-și înfrunta temerile și cer ajutorul unui adult sau se confruntă singuri cu agresorii.

De la simple porecle sau glume cu subînțeles, copiii ajung să se jignească, să îi lovească pe ceilalți, să recurgă la intimidare sau chiar să le distrugă bunurile personale. Aceste reacții pot apărea din cauză că tinerii își doresc să primească atenție, chiar dacă într-un sens negativ, îi fac să se simtă puternici pentru că celorlalți le este teamă de ei sau văd în asta un mod de a se integra în grupurile influente.

Copiii expuși acestui fenomen ajung să întrerupă studiile din cauza fricii că ar putea fi agresați din nou și să sufere chiar de anxietate, depresie, tulburări de comportament și atacuri de panică. Cei agresați sunt luați în derâdere din cauza percepției lor diferențe, cum ar fi supraponderabilitatea sau subponderabilitatea, abilități sociale scăzute, au altă religie sau nu au posibilități materiale.

În cazul în care asistăm la o scenă de violență fizică sau verbală este necesar să încercăm să îl calmăm pe agresor sau să vorbim cu o autoritate (diriginte, profesor, director). Părinții ar trebui să le câștige încrederea copiilor și să discute deschis cu aceștia pentru a afla care sunt problemele cu care se confruntă. Sunt situații în care adulții ignoră comportamentul răutăcios pe care elevii îl au unii cu ceilalți, considerându-l doar o simplă joacă. Ceea ce nu observă adulții este că atunci când sunt hărțuiți și înjosiți, tinerii se izolează și se interiorizează. Este de datoria părinților și a persoanelor autorizate din cadrul școlii să intervină dacă se întâmplă evenimente mai puțin plăcute în cadrul școlii și nu numai.

Personal, pot spune că am întâlnit în școli diferite tipuri de jigniri din cauza aspectului fizic, cum ar fi „aragaz cu patru ochiuri” (pentru copiii care poartă ochelari), „balenă” (pentru cei care au o greutate mai mare), „sărac”(pentru aceia care au posibilități materiale reduse). De asemenea, în momentul în care un copil nu se supune presiunilor din interiorul unui grup, am putut observa că este izolat și jignit până când ajunge fie să se alinieze cerințelor grupului, fie să se detașeze treptat de ceea ce îl înconjoară.

Conform unui studiu realizat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), România se află pe locul 3 din 42 de țări care au investigat acest fenomen. Mai exact, datele arată că unul din patru copii este umilit în fața colegilor, la școală, unul din șase copii este bătut în mod repetat, iar 73% dintre copiii chestionați au spus că au fost de față în momentul în care a avut loc o situație de bullying la școală.